De când mă ştiu zic că mie nu îmi e frică de NIMIC. Însă acum că am mai acumulat câteva puncte la IQ-ul meu, am realizat că nimicul ăla se referă poate la: întuneric, înălţimi, insecte, morţi, ape adânci, fulgere şi alte chestii de care i-ar fii teamă unei “domn`soare” ca mine. Aşa că o să vă prezint temeriile mele pe care am de gând să mi le înfrunt:

•  teama de dureri în gât: de fiecare dată când mă trezesc cu gâtul uscat, inconştient îmi e frică să nu fac roşu în gât pentru că am nişte probleme serioase de`o viaţă cu amigdalele.
•  teama de slăbiciune, de a fi slab: de când mi-au spart casa am dobândit teama asta care e mai mult o teamă de a nu te putea apăra, pentru că am ajuns la concluzia că răutatea şi imaginitatia bolnavă a oameniilor nu are margini. 
• teama de a greşi: când eram mică eram destul de reticentă faţă de cei care nu aveau nicio legătură cu familia mea poate şi din cauză că vroiam(vreau) ca totul să fie ca la carte şi nu spuneam şi nu făceam ceea ce vroiam din cauză că ar putea fi greşit. Aş spune că pe sfert am reuşit să mi-o tratez. 
• teama de trecerea timpului: o ştim din ce în ce mai puternică, deşi am doar 17 ani. Începe să îmi pâră rău şi de o duminică pe care mi-o petrec în pat uitându-mă la filme pentru că ştiu că aş putea face 1001 de alte lucruri semnificative. Cel mai frică îmi e că o să trec şi peste liceu fără să fac ceva de care să fiu foarte mândră. 
• teama de furt: asta am tratat`o cu o speritura puternică şi cu resemnarea că toate obiectele de pe lumea asta nu îţi aparţin cu adevărat. 
• teama de a voma: cea mai scârboasă, dar totuşi o am. Nu am vomitat niciodată în viaţă mea, poate doar când eram bebe, dar eu nu îmi mai amintesc oricum şi mi se pare cel mai scârbos lucru ever de care îmi este foarte frică:D. 
• teama de a se înroşi: fiind blondă şi având tenul foarte deschis, mă înroşesc destul de uşor când sunt emoţionată şi chestii d-astea. Cred că îmi e teamă că înroşindu-mă arăt clar care sunt sentimentele şi emoţiile mele. 
• teama de veştile bune: sunt pe principiul că după o veste bună se întâmplă ceva rău sau după o veste rea se întâmplă ceva bun. Cred foarte tare în legea compensaţiei. 
• teama de a face afirmaţii false: urăsc să mint şi să fiu minţită, dar ştiu că uneori adevărul nu ajută la nimic. Şi cu toate astea mint, dar sunt conştientă de fiecare lucru fals pe care îl spun şi îmi e frică. De ce? Pentru că adevărul ÎNTOTDEAUNA iese la iveală şi atunci când iese tu pici cel mai prost în faţă celorlalţi.
• teama de teama însăşi: sună cam ciudat, dar este foarte adevărat. Teama în general îţi tăie jumătate, dacă nu mai mult, din capacitatea de-a face faţă unei anumite situaţii. Cel mai bine e să fii calm şi să încerci să tratezi totul “la rece” pentru că de ce îţi e frică niciodată nu scapi:).